Pesimism de perspectivă
La ora cīnd citiţi aceste rīnduri, Romānia se pregăteşte să decoleze spre Olanda. Zbor de două ore şi ceva, īn care jucătorii se vor concentra, ca de vreo 40 de ani īncoace, īn vederea crucialului meci, iar selecţionerul se va gīndi cum să facă să nu luăm gol īnainte de "Baarbaaarii de tiraaaani". Piţurcă e ponderat. Plecăm cu şansa a doua, zice el. Dar nu uită să adauge că şansa a doua e şi ea o şansă. Īn ceea ce-l priveşte strict personal, selecţionerul e pus la adăpost. Contractul său e de perspectivă, pentru Euro 2008, şi nimeni nu-i va cere capul dacă vedem la televizor Mondialele din 2006. Aşa că putem să şi pierdem, şi nici nu va fi o dramă dacă se va īntīmpla asta.
Mircea Rădulescu a făcut un drum īn Olanda şi a văzut "portocala" lui Van Basten īntr-un meci amical īmpotriva amatorilor de la Quick Boys. 7-0 şi destule motive de īngrijorare. Infiltrări din liniile a doua şi a treia. Amalgam de titulari şi rezerve. Prin circulaţia balonului un jucător olandez rămīne mai mereu liber. Aşadar, suficiente motive de angoasă tehnico-tactică. Sīnt tari, dom'le! Şi buni. Şi iuţi. Şi deştepţi. Carevasăzică, nu prea avem cum să-i batem.
Ne aflăm īn faţa unei stări de pesimism controlat şi premeditat. Acum cīteva luni, cīnd Mitică Dragomir spunea că nu luăm Olandei nici un punct din şase, optimismul genetic al naţiei īl contracara rapid. Inclusiv după ce ne-a bătut Olanda īn Giuleşti, pitagoreii patriei calculau frenetici şi ne spuneau cămai avem şanse. După care am uitat de aritmetica grupei şi ne-am luat, vreme de două luni şi ceva, cu blaturile. Acum, cīnd purceaua e moartă īn coteţ, iar 1,70-ul romānesc e din nou gata să īnfrunte 1,85-ul olandez, ne aducem aminte că preopinenţii au o bună circulaţie a balonului.
De fapt, mesajul e altul, iar el se poate descifra inclusiv din declaraţiile lui Mircea Sandu, foarte optimistul incurabil al şansei a doua. Oamenii noştri cu greutate federală pregătesc terenul pentru ce e mai rău. Adică se aşteaptă să ne dea Van Nistelrooy bătăiţă la fundul gol. Şi ce dacă? Nu trebuie să vă amărīţi prea tare, pentru că oricum aveam şansa a doua. Dacă pierdem la Rotterdam, să nu mai fim surprinşi, să nu mai cerem demisii, să nu mai contestăm politica federală, că nu e chiar atīt de lipsită de perspectivă. Ea ne pregăteşte pentru Euro 2008, unde, după punctajul ultimilor ani, vom fi tot īn urna a treia valorică. Aşa că nu vom mai cădea īn grupă cu Olanda şi Cehia, ci, să zicem, cu Franţa şi Portugalia. Faţă de care vom avea şansa a doua, dar vom rămīne, fireşte, optimişti.